SEISMOGRAFUL DE MARE VELOCITATE


                  Principiul care sta la baza realizarii seismografului este un pendul cu frecventa proprie mai mare decat frecventa seismelor puternice (peste 4.8 grade Richter), pentru a putea permite o inregistrare fidela, nedistorsionata, a variatiei acceleratiei gravitationale din timpul seismelor. Seismograful functioneaza pe principiul inductiei magnetice. Astfel, un magnet, pozitionat pe o bara metalica (ansamblu ce formeaza de fapt pendulul), oscileaza in imediata apropiere a unei bobine fixe, inducand in aceasta un curent electric proportional cu variatia acceleratiei. Mai departe, semnalul este preluat din bobina prin intermediul unui cablu ecranat si inregistrat prin intrarea "line-in" a placii audio.

                  Mai jos puteti vedea schita seismografului vazut din fata:



                  Cele doua resorturi au atat rolul de a mentine echilibrul, in stare de repaos, cat si de a amortiza oscilatiile proprii ale seismografului, dupa incetarea oscilatiilor de provenienta seismica. Sarmele verticale asigura echilibrul pe verticala, reducand la minim oscilatiile verticale ale ansamblului, in timpul unui cutremur, fiindca este conceput ca un seismograf pt. miscari orizontale (care reprezinta, de fapt, majoritatea undelor seismice). Un aspect important este modul de sprijin al pendulului pe suportul sau, fiind necesara o forta de frecare minima. Astfel, cea mai eficienta solutie este folosirea unei articulatii de tip "varf de ac", realizata practic printr-un cui bine ascutit, fixat de bara metalica a pendulului, care se sprijina, in varful sau, pe "gropita" rezultata in urma punctarii unei placute de metal cu un cui, printr-o lovitura usoara de ciocan. Seismograful este montat pe o placa de PAL, care, la randul ei, este fixata rigid de un perete de beton al cladirii, prin trei holtzsuruburi cu dibluri.

                  Vedere laterala:





SEISMOGRAFUL DE MICA VELOCITATE


                  Acesta este aproape identic cu seismograful de mare velocitate. Singura diferenta consta in faptul ca frecventa sa proprie trebuie sa fie mai mica decat cea a seismelor de intensitate sub 4.8 grade Richter, pentru ca seismele mici au o frecventa mai mare. Acest fapt duce la posibilitatea unei realizari foarte simple, prin cresterea masei pendulului si folosirea unor arcuri mai slabe. Astfel, deasupra barei metalice se afla pozitionata o greutate (eu am folosit un transformator mai greoi, dar se poate folosi orice greutate), iar pe partea inferioara a barei, sub greutate, se afla fixat magnetul, bobina fiind pozitionata in partea de jos, sub acesta. In general, cu cat masa pendulului (denumita masa seismica) este mai mare, cu atat seismograma obtinuta este mai exacta. Principiul se poate folosi si pentru seismograful de mare velocitate, numai ca este nevoie de o greutate destul de mare pentru a se obtine o frecventa proprie cat de cat diferita de cea a seismelor puternice.